Figuri reprezentative

AMZA, OCTAVlAN (1926-2005), n. la Bucuresti.

A practicat atletismul si ciclismul la Clubul ”CCA”, in perioada stagiului militar. Ca ciclist s-a consacrat concurand pentru Clubul ”Flamura Rosie” din Capitala intre 1950-1955 in Turul Romaniei, editiile 1951 si 1953, in diferite concursuri in proba de sosea, velodrom si ciclocros. S-a remarcat indeosebi prin activitatea sa de arbitru pe plan national si international. Dupa absolvirea cursului oficial de arbitri, organizat de FR Ciclism in 1950, a fost prezent in aceasta calitate in competitiile interne de sosea, velodrom si ciclocros. Pentru activitatea sa laborioasa, a fost selectionat de Uniunea Ciclista Internationala in 1967, absolvind cursul organizat la Roma si primind calificativul ”Grand Merit”, obtinand brevetul categoria A, pentru concursurile profesionistilor si amatorilor. A fost numit de forul intemational ca presedinte de juriu la CM din 1981, 1985 si 1988, la CE din 1974, in tururile nationale ale Elvetiei, Turciei, Bulgariei, Iugoslaviei, Austriei, Germaniei, Spaniei, Belgiei, Slovaciei, la CB din Bulgaria, Grecia, Turcia, lugoslavia, Romania etc. Aceasta activitate de arbitru international a durat pana in 1991, cand s-a pensionat. In paralel, a functionat ca inspector medical antidoping in urma unui curs organizat de UCI la Geneva, pentru care, in baza unui regulament special, sunt selectionati arbitri reputati. In aceasta ipostaza a facut parte din Comisia Antidoping a JO de la Moscova (1980), la CM din Japonia (1990), in tururile nationale profesioniste ale Elvetiei, Italiei si Frantei (1991, 1993 si 1995), in cupele mondiale de sosea si pista din Germania, Franta si Grecia. Pentru activitatea bogata si autoritatea sa profesionala si morala, a primit diploma de Cetatean de Onoare al orasului Utsonomya din Japonia, diploma de onoare a CNEFS, Ordinul ”Merite Sportive”.

BALACEANU-STOLNICl, ION (1853-1934), n. la Viena

Vlastar al marelui logofat Iancu Balaceanu si al baroanei Maria Stefania du Mont de Beaufort. Voluntar in Razboiul de Independenta (1877-1878). Pasionat biciclist. Inca din 1880 a inceput sa strabata Europa pe bicicleta, parcurgand distanta Bucuresti – Paris; tot pe bicicleta calatoreste spre Gibraltar, apoi spre nord, trecand prin Belgia, Olanda, Anglia si Scotia. Anual, facea cate o “croaziera” transeuropeana, cu doua decenii inainte de prima calatorie cu bicicleta prin Europa (Bucuresti – Paris) a lui Cantilli, atestata in 1900. Incepand din 1923, I.B.S., la 70 de ani, in aceste calatorii parcurgea o parte din distante cu trenul, continuandu-si drumul de sute de kilometri cu bicicleta. La varsta de 80 de ani va renunta la bicicleta in favoarea drumetiei. In intervalul 1900-1902 a facut o astfel de calatorie combinata (vapor, tren si bicicleta) in SUA si in Mexic. 0 calatorie similara va efectua in 1908-1909 in Rusia, pe traseul St. Petersburg – Moscova – Tiflis – Groznai – Vladivostok – Daghestan. Pentru temeralele lui calatorii cu bicicleta, I.B.S. poate fi considerat unul dintre primii biciclisti de ”cursa lunga” din Romania.

CHICOMBAN, NAE (1913-1984), n. la Brasov.

A debutat la 19 ani, fiind legitimat la Clubul ”Steagul Rosu” Brasov si apoi la ”Flamura Rosie” Bucuresti. In 1934, la prima editie a Turului Romaniei, a ocupat locul al XV-lea. Peste 12 ani, in 1946, la editia a IV-a a Turului Romaniei, facand parte din echipa nationala A, a fost ”eroul” competitiei, in care a purtat tricoul galben si a terminat pe podiumul de premiere, locul III. Campion national de fond in 1941, 1942 si 1943 si campion national de ciclism in 1945 si 1946. In 1951, a ocupat locul II in Turul Romaniei (a castigat etapa a III-a) si a facut parte, la cei 37 de ani, din lotul republican pentru ”Cursa Pacii”. Castiga in 1945 si 1946, prima si a II-a editie a Cupei ”Victoriei”, in 1947 ocupa locul V, in 1949 locul IV si in 1950 locul Il. In 1949, component al echipei nationale, ocupa locul I in Turul Poloniei (pe echipe). A participat 20 de ani in activitatea competitionala, intre 1933 – 1953. A fost antrenor cu foarte bune rezultate, atat la echipa de club ”Steagul Rosu”, cat si la echipa nationala. Foarte bun catarator si, de asemenea, sprinter. A fost si un foarte bun arbitru de ciclism.

CHICOMBAN, TRAIAN (1915-1991), n. la Scheii Brasovului, jud. Brasov.

A debutat la 19 ani, purtand tricoul Clubului ”Metalul” Brasov si apoi al Clubului ”Tractorul” Brasov. A avut cea mai lunga participare la Turul Romaniei, de la editia I din 1934 la 19 ani si pana la editia a IX-a in 1954, cand avea 38 de ani. In 1946, la editia a IV-a a Turului Romaniei, a facut parte din echipa nationala A. Tot in acest an a ocupat si locul II in Cupa ”Victoriei”, editia a lI-a, in care a castigat 5 etape. In 1954, a ocupat cu echipa locul Il in ”Cursa Pacii” si locul IX in clasamentul general individual. In 1950 este campion national de fond. La 36 de ani, in 1951, a facut parte din lotul republican pentru ”Cursa Pacii”, iar in 1952 a ocupat locul II in ”Cursa Scanteii”, editia a VI-a si a castigat ultima etapa la 37 de ani. A participat 21 de ani in activitatea competitionala (1933-1954). A fost antrenor, cu bune rezultate la echipa de club si foarte bun arbitru si organizator de concursuri.

COSMA, ION (1938 – 1997), n. la Brasov.

A inceput activitatea ciclista in 1956, sub indrumarea antrenorilor N. Chicomban si T. Chicomban, la Brasov. Din 1958 a trecut sub culorile Clubului ”Dinamo” (antrenor emerit N. Voicu), unde a activat timp de 17 ani in cupele interne si 15 ani in cele internationale. A castigat 17 titluri de campion national la toate specialitatile (sosea si velodrom) si a detinut 4 recorduri nationale. In tara a obtinut urmatoarele rezultate mai importante: 4 victorii in turul regiunii Brasov; 2 victorii in Cupa FR Ciclism, in 1961 si 1963; 2 victorii in Cupa UCECOM, in 1962 si 1963; victorios de 2 ori in Turul Romaniei, la editia a XII-a in 1959 si la editia a XIV-a in 1961, castigand si 7 etape. Cele mai
bune rezultate ale saIe in arena internationala: Iocul Ill cu echipa in ”Cursa Pacii”, editia a XIV-a in 1961, castigand etapa Szczecin – Rostock, si de 2 ori pe locul II in alte etape; locuI IV la CM din Franta in 1964, in proba de 100 km contratimp echipe, foarte aproape de podiumul de premiere; locul V in proba individuala de fond la JO de la Roma (cel mai bun rezultat al ciclismului romanesc din toate timpurile); locul VI cu echipa, in proba de 100 km contratimp pe echipe, tot la JO de la Roma din 1960. Este sportivul roman cu cele mai bune clasari la JO. A participat in cei 15 ani de activitate internationala, sub culorile echipei nationale sau ale Clubului ”Dinamo”, la toate marile turnee cicliste europene, la JO si CM. A avut peste 50 de victorii individuale in cele mai mari concursuri cicliste. Maestru al sportului.

DUMITRESCU, CONSTANTIN (1934), n. la Ploiesti.

S-a initiat in practicarea ciclismului in 1952 la Ploiesti, antrenori fiind Sima Zosim si Ion Dolete. Apoi, a trecut la Combinatul Poligrafic Bucucuresti ”Progresul”, avandu-l ca antrenor pe C. Simioneescu si, datorita marelui sau talent, dublat de calitati fizice de exceptie, urca rapid treptele maiestriei sportive, ajungand ca in al treilea an de cariera sa castige turul ciclist al Romaniei, editia a VIII-a din 1954, performanta pe care o va repeta si in urmatoarele 2 editii IX-a si a X-a, in 1955 si 1956). Cele 3 victorii consecutive in tur (similare cu cele ale lui Louison Bobet in Turul Frantei), au facut ca in presa sportiva vremii sa fie denumit ”Bobet du Roumanie”. In cele 8 editii a cucerit si 12 victorii de etapa, ocupand locul III intr-un inedit clasament, dupa M. Niculescu cu 14 victorii si dupa G. Moiceanu cu 13. A mai castigat in tara: de 2 ori ”Cursa Victoriei” si 6 victorii de etapa; de 3 ori ”Cursa Muntilor” si 11 victorii de etapa; de 2 ori ”Cursa Scanteii” si 2 victorii de etapa; Cupa ”CFR Ciclism” si 2 victorii de etapa. Ciclist complet (sosea, velodrom, ciclocros), a cucerit 43 de titluri de campion national. Palmaresul sau international are numeroase performante de rasunet, printre care: locul ll in clasamentul general individual, dupa polonezul Stanislav Krolak, in editia a IX-a in ”Cursa Pacii” din 1956, castigator de etapa si de 3 ori pe locurile lI si III; locul II cu echipa in ”Cursa Pacii” in 1964; locul II in proba de 1 km start de pe loc, la JMU, Budapesta, 1954 (antrenor M. Mihailescu); in Turul Europei, editia 1956, victorios in ultima etapa, cu sosirea la Namur (Belgia), unde a invins – chiar in orasul sau natal – pe castigatorul turului, marele si regretatul ciclist profesionist Roger Riviere; locul II in clasamentul general al Turului Angliei editia 1963. In total a avut peste 75 de victorii individuale in cele mai mari concursuri cicliste. A detinut si 7 recorduri nationale. Dupa 16 ani de concursuri, a parasit tara in 1968 si a mai concurat inca 5 ani in strainatate (Italia si Franta), la categoriile independenti si profesionisti, totalizand 21 de ani de cariera sportiva. Maestru emerit al spoitului (1997).

GOCIMAN, lULIAN (1916), n. la Bucuresti.

Tehnician optician. A practicat initial inotul, boxul, rugbyul si ciclismul. Ultimul l-a consacrat ca sportiv de performanta. In 1932, anul sau de debut, s-a clasat pe locul I la campionatul regional de cat I, apoi devine campion national de viteza pe velodrom in 1937, cand participa si la Turul Rominiei, evidentiindu-se prin sprinturile sale. In 1948, a facut parte din echipa nationala care a participat la JB si ale Europei centrale de la Budapesta, clasandu-se pe locul al II-lea in probele de pista. A fost campion national de ciclocros in editiile 1949, 1952, 1953 si 1954. Din 1949 pana in 1976, a activat ca antrenor la Clubul ”Steaua”, de unde s-a pensionat. Ciclistii de valoare pe care i-a format: I. lonita, clasat pe locul Vl la JO de la Helsinki in 1952, in proba de 1 km cu start de pe loc; V. Oprea, Gh. Navrea, C. Voicu, V. lon, fratii Negoescu, V. Burlacu, care au cucerit multiple titluri si au stabilit recorduri nationale. S-a impus prin marele sau potential de concurs si prin robustetea lui fizica. A fost distins cu ordine si medalii.

IONlTA, IOAN (1928), n. la Constanta.

A inceput sa practice ciclismul in 1946 la AS ”Dezrobirea” Constanta. In 1948, vine la Bucuresti la ”CCA”, unde a avut ca antrenor pe renumitul ciclist Ervant Norhadian. In 1950, cucereste primul sau titlu de campion national in proba de semifond pe circuit – sosea si are rezultate deosebite pe velodrom in probele de viteza, urmarire pe echipe si la 1 km start de pe loc, care va fi marea specialitate a carierei sale cicliste. In total a cucerit 30 de titluri de campion national, din care 27 pe velodrom, stabilind un adevarat record in proba de 1 km start de pe loc, cu 11 titluri si numeroase recorduri nationale. A castigat etape si la sosea, in ”Cursa Scanteii” si in ”Cursa Victoriei”, unde a ocupat locul II in clasamentul general individual in 1951. Activitatea internationala a inceput-o participand pe velodromurile de la Moscova si Tula, la concursuri premergatoare JO de la Helsinki (1952), unde a ocupat locul VI in proba sa favorita – 1 km start de pe loc, cea mai buna performanta olimpica a ciclismului romanesc de velodrom, care i-a adus titlul de Maestru al sportului, fiind primul ciclist roman care a primit aceasta distinctie, precum si ”Medalia Muncii” si Diploma de onoare a CCFS. Antrenor a fost Dede Negoescu. A mai participat la JO de la Roma din 1960, la aceeasi proba (locul Xll) si la CM de la Leipzig, unde a ocupat locul VIII. De asemenea, a concurat in mai multe tari din Europa, la concursuri pe velodrom, printre care: Cehoslovacia, Bulgaria, Ungaria si URSS, ocupand locuri fruntase in proba de 1 km start de pe loc si in proba de viteza. Ultimul titlu de campion national l-a cucerit in 1961, tot la 1 km start de pe loc, pentru Clubul ”Vointa” (antrenor Alexandru Somesan). S-a retras din activitatea competitionala in 1962, dupa 16 ani de concursuri, in marea lor majoritate pe velodrom, dar a participat cu echipa nationala si la cea de-a VI-a editie a ”Cursei Pacii” (1953), cea mai mare competitie a ciclismului amator pe sosea din Europa, pentru acele vremuri.

LAUTARU, GHEORGHE (1960), n. la Bucuresti.

Se initiaza in tainele ciclismului in 1975 la CSS nr. 1, sub indrumarea antrenorului C. Baciu, evidentiindu-se, in special, in probele de velodrom, care au constituit specialitatea carierei sale sportive. In 1975, castiga si primele sale titluri de campion national de juniori la sosea si velodrom. In 1978, obtine alte 4 titluri de campion si face parte din echipa nationala de juniori care ocupa locul II la Balcaniada din Turcia, in proba de contratimp pe echipe. In 1977 si 1978, castiga editiile XXI si XXII ale criteriului juniorilor. In 1979 castiga si primul sau titlu de campion national la seniori (velodrom), iar in 1980 castiga alte 2 titluri pe sosea si 2 pe velodrom pentru Clubul ”Dinamo”. Debuteaza in 1981 in ”Cursa Pacii” (unde va mai concura si in 1985), participa in Turul Bulgariei si castiga si Cupa FR Ciclism. In 1983, participand la Turul Turciei, ocupa locul I cu echipa si este prezent si la Balcaniada din Insula Rhodos. Tot in acest an, obtine si cel mai mare rezultat al carierei sale sportive – locul II si medalia de argint la JMU de la Edmonton (Canada), in proba de aditiune de puncte pe velodrom Cursa pe Puncte, obtinand si titiul de Maestru international al sportului (1997). A mai participat de 3 ori la Turul Turciei, de 3 ori in Turul Niedersachsen (Gennania), Turul Rheinlend, Turul Regiunilor (Italia), Cupa ”Hessen”. Este campion balcanic in probele de velodrom de la Konya (Turcia). In cele 4 participari in Turul Romaniei, a castigat 2 etape. In 1984 a castigat si editia a XXVIII-a a concursului ciclist international Cupa ”Vointa”. Se retrage din activitatea competitionala in 1990. In cei 15 ani de concursuri, atat pe velodrom, cat si pe sosea, a obtinut 40 de titluri de campion national. In 1980 obtine titlul de Maestru al sportului, iar dupa 1990 a primit si titlul de Maestru emerit al sportului.

MIHAILESCU, MIRCEA (1922), n. la Bistrita – Nasaud.

Intra in aria sportului ca gazetar sportiv, colaborator la ”Gazeta sporturilor” la rubrica ciclism, avand ca mester pe redactorul Emil lencec, mare iubitor si practicant al sportului cu pedale. In 1942, a castigat pe velodromul ”Vasile Canarache” campionatul gazetarilor, cu un timp egal cu cel al seniorilor consacrati. Dupa acest concurs, sub indrumarea lui E. Iencec, a inceput activitatea ciclista organizata la clubul sindicalist ”Dumitru Leonida”, apoi la ”Velo Club Roman”, la ”Metropola – Gaz si Electricitate”. In 1949, se transfera la sectia de ciclism a nou infiintatului Club ”Dinamo”, cucerind ultimul sau titlu de campion national, din cele 5, de-a lungul anilor pe velodrom (4 in proba de viteza – marea sa specialitate), fiind si primul din impresionanta serie de campioni ai Clubului ”Dinamo”. Anul imediat urmator a insemnat retragerea sa din activitatea competitionala, in urma unui accident. De mentionat si participarea in probele de sosea, fiind si campion al Capitalei in proba de fond. Dupa o scurta cariera de asistent farmacist, se reintoarce la vechea sa dragoste – ciclismul, ca antrenor la Clubul ”Dinamo”, unde a obtinut, in peste 30 de ani, mari succese cu elevii si elevele sale, care au avut rezultate de valoare mondiala. A cucerit ca antrenor 184 de titluri de campion national la velodrom, dintre care 33 in probele de viteza. Rezultatele mari obtinute ca antrenor si in arena internationala intre 1953-1985 au fost: 3 locuri II la Festivalul Tineretului si Studentilor – Bucuresti (1953); locul III la 1 km start de pe loc la JMU Budapesta (1954); locul II la fete la Festivalul Tineretului si Studentilor – Moscova (1957); locul II individual si pe echipe in Turul Serbiei (1966), cu echipa nationala de juniori, unde au participat cele mai puternice echipe de seniori din Franta, Italia, Polonia, Iugoslavia, Cehoslovacia, si locul I pe natiuni la Balcaniada de pista – Turcia, in 1985. Organizatoric, a infiintat grupa de pista, grupa de fete si grupa de juniori la CS ”Dinamo”, grupa de pista la Clubul ”Flacara Rosie** (actualmente ”Olimpia”) si sediul de ciclism de la CSS nr. 1. In cei 55 de ani de acivitate sportiva, a primit numeroase medalii si distinctii. Este arbitru de ciclism categoria I din 1951, a activat voluntar ca presedinte al Colegiului de Antrenori al FR Ciclism si ca vicepresedite al Comisiei de Ciclism a municipiului Bucuresti. Antrenor emerit.

MOICEANU, GABRIEL (1934), n. la Campulung Muscel.

Debuteaza in 1952, in concursuri locale in orasul natal, sub indrumarea antrenorului voluntar Sergiu Chirilovici. In 1953, vine in Capitala si este legitimat Ia “Progresul Casa Scanteii” (antrenor C. Simionescu), participand la cateva curse de calificare. Ia startul in ”Cursa Victoriei”, iar in septembrie participa pentru prima oara la Turul Romaniei, terminand la jumatatea clasamentului. In Turul Romaniei va participa de 10 ori pana in 1967, castigand editia a XI-a in 1958 si 13 victorii de etapa in total, la numai o victorie de recordmanul M. Niculescu. In 1954, castiga si primul sau titlu de campion national de fond (200 km) si este selectionat in lotul republican, pentru a participa la Budapesta cu prilejul JMU de vara, (antrenor M. Mihailescu). In CN, a cucerit 20 de titluri (din care 4 de fond). In 1955 este prezent din nou in echipa nationala, in Turul Egiptului. A fost nelipsit timp de 15 ani dintre ”tricolori”, purtand tricoul de capitan al acestora la multe succese internationale, printre care: locul I in 3 etape in ”Cursa Pacii” si de 8 ori pe podiumul de premiere; locul II in 1962 si 1963 in Franta, la Marele Premiu al ziarului 1 Humanite; locul II in clasamentul general al Turului Marocului, editia a VI-a (1968), dupa ce purtase tricoul galben si locul I cu echipa; locul II cu echipa, in editia a XVII-a din 1964 in ”Cursa Pacii*’ (impreuna cu C. Dumitrescu, I. Ardeleanu, I. Stoica, W. Ziegler si L. Zanoni); a purtat ”tricoul galben” 5 etape in Turul lugoslaviei, in 1958; locul Vl cu echipa (I. Cosma, A. Selaru si L. Zanoni) din 32 de formatii, la proba de 100 km contratimp echipe la JO de la Roma, din 1960; a participat in 1956 la singura editie a Turului Europei; a castigat 2 etape (4 si 8) in Turul Egiptului, editia 1959. Toate aceste succese au fost obtinute ca membru al echipei de ciclism a Clubului “Dinamo”. Retragerea sa din activitatea competitionala a avut loc la 35 de ani, in 1969, dupa participarea la Turul Frantei pentru amatori (Tour de l’Avenir). Maestru emerit al sportului (1973).

MORMOCEA, VIRGIL (1909-1998), n. la Braila.

A debutat in ciclism in iulie 1926, in dificila cursa Circuitul Diamant: Bucuresti – Targoviste – Bucuresti (180 km), ocupand locul II si lasand in urma fondisti consacrati ca: A. Frize, L. Pavelescu, E. Conrad, P. Dallacort si altii. Tot in 1926, in luna august, si-a facut debutul si in probele de velodrom, in cadrul primelor CN, castigand titlul la proba denumita “Recordul orei”, unde, ”cocorul din Braila” a acoperit 32,384 km. A mai participat si la probele de viteza si semifond. Toate aceste rezultate le-a obtinut sub culorile Clubului ciclist Braila, infiintat in 1924. A participat si la traditionalul trofeu Cupa ”Macri” – eroul de la Marasesti, pe care a castigat-o in 1932 si 1939. In 1938 a castigat editia a II-a a Circuitului Diamant, iar in 1936 a participat impreuna cu C. Tudose, N. I. Tapu si G. Hapciuc, in premiera pentru ciclismul romanesc, la editia a XXXIII-a a turului Frantei, pentru ciclistii profesionisti. Tot in 1936 a castigat si titlul de campion de fond pe ruta Bucuresti – Breaza – Bucuresti (200 km), iar in 1937 a participat la turul Ungariei. A fost prezent si la editia inaugurala a turului Romaniei din 1934, fiind capitanul echipei nationale. In editia a II-a din 1935, a castigat etapa a VIII-a Toplita – Bacau, invingand la sprint pe C. Tudose si un pluton de 20 de alergatori, purtand tricoul galben in etapa a IX-a spre Buzau (180 km), unde, in apropiere de Marasesti, o busculada l-a obligat sa abandoneze. Cu tenacitatea sa cunoscuta, a luat startul si in editia a III-a a Turului Romaniei din 1936, dar etapa a IV-a cu sosire la Vatra Dornei, cu foarte multa ploaie si nenumarate pene de cauciuc, l-a obligat din nou sa abandoneze. In 1937, in lipsa Turului, a concurat in clasica cursa de 3 etape Vadul Crisului – Bucuresti, cu sosiri la Alba lulia (200 km), Brasov (232 km) si Bucuresti (172 km), terminand in primii 10. In acelasi an, a castigat cursa Bucuresti – Buzau – Braila (230 km), invingand la sprint pe velodromul de pamant din Braila pe N. I. Tapu. A luat parte la finele sezonului la Turul Poloniei (9 etape). In 1938, a fost invins in CN de fond de N. I. Tapu. In 1940, component al echipei nationale la Balcaniada de la Bucuresti, unde a ocupat locul VII in proba de semifond (100 de ture) si locul VI in cursa americana (60 ture), facand cuplu cu N. I. Tapu (antrenor prof. N. Oteleanu). Dupa acest concurs, s-a retras din activitatea competitionala, dupa 14 ani de concursuri. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, a activat ca antrenor la Clubul ”Viitorul” Braila, ”Vointa’* Braila, ”Tanarul Metalurgist” Braila, pregatind multi ciclisti de valoare.

NEGOESCU, GHEORGHE (1913-1997), n. la Bucuresti

Specialist in constructii de poduri si sosele. Initierea in sportul pedalelor a facut-o la Societatea ”Aquila” la 16 ani (1929), continuand sa concureze pentru ”Velo – Club” incepand cu 1931. Ultimul club la care a fost legitimat a fost AS ”Locomotiva PTT”, unde a activat si ca antrenor pana la varsta pensionarii (1975). Pentru performantele sale, a facut parte din reprezentativa tarii in intervalul 1934 – 1950, cu care a concurat la JB de la Sofia (1947) si de la Budapesta (1948), in turul Poloniei si in primele trei editii ale Turului ciclist al Romaniei (1934, 1935 si 1936), clasandu-se printre primii zece in clasamentul general. A fost component al echipei nationale in ”Cursa Pacii”. A cucerit titlul de campion national al probei de ciclocros (1949) si ”Cursa Scanteii” (1950). Fiii sai – Gheorghe si Florian, au fost campioni nationali in probele de velodrom, aparand culorile Clubului ”Steaua”. Dupa pensionare, a continuat sa activeze ca antrenor la SS nr. 2 din Bucuresti, elevii sai fiind de mai multe ori campioni nationali in probele de juniori. A fost un mare animator al ciclismului, in cele peste patru decenii dedicate sportului cu pedale din Romania.

NICULESCU, MARIN (1923), n. la Bucuresti.

Isi face debutul competitional la 15 ani, in 1938, in cursa Bucuresti – Giurgiu – Bucuresti, fiind cooptat ulterior in sectia de ciclism ”Viforul Dacia” (sponsori C. Nitescu si fratii Nicolau). In 1940, ia parte la finala probei de viteza pe velodromul de la Belu, impreuna cu C. Tudose. Primul sau titlu de campion national il va obtine in 1941, dupa care vor urma alte 26 de titluri, culminand cu anul 1948, in care va castiga toate titlurile de campion (ciclocros, sosea si velodrom), in total 5, egaland performanta obtinuta de un alt mare campion ciclist, C. Tudose. Participa la primul sau tur al Romaniei in 1946 (locul XIII), va mai participa inca de 5 ori pana in 1954 – invingator in editia a VI-a din 1951. A purtat ”tricoul galben” de 10 ori si a castigat 14 etape, detinand recordul competitional. In 1948, a castigat cursa de fond la Jocurile Balcanice si ale Europei Centrale (JBEC) – 180 km, cu un avans de 17’, performanta neegalata pana in prezent. A castigat etape si a purtat tricoul galben in Turul Poloniei din 1949, ocupand in final locul II in clasamentul general si Iocul I cu echipa. In 1949, dupa aceste succese, a primit impreuna cu multipla campioana mondiala la tenis de masa, Angelica Rozeanu, ”Premiul National pentru Sport”, cea mai mare distinctie sportiva acordata in tara noastra, pana atunci, unor performeri. A fost castigator de etapa si in ”Cursa Pacii” si de 6 ori pe podimul de premiere. In 1950, intr-un concurs international de velodrom cu echipa Uniunii Sovietice, a realizat impreuna cu I. lonita, E. Norhadian, I. Gociman si T. Stanescu 2’31”10 pe 2 km in Cursa italiana in 5, cu o medie de 47,828 km/h, antrenorul sovietic caracterizandu-l ca ”alergator universal de mare clasa internationala”. A fost cel mai bun sprinter pe linia de sosire (folosind procedeul tehnic de mare dificultate ”aruncarea bicicletei”) al ciclismului romanesc din toate timpurile. A concurat 17 ani, intre 1938-1954, fiind unul dintre cei mai populari sportivi ai tarii noastre, sub culorile Clubului ”Viforul Dacia”, ”Acvila Maraton” si ”Flamura Rosie”. A activat ca antrenor la ”Victoria” (“Flacara Rosie”), transformata ulterior in ”Olimpia” si apoi director sportiv la clubul ciclist ”Bilal”, pana in 1995. Maestru emerit al sportului (1972).

ROMASCANU, MIRCEA (1953), n. la Otopeni, jud. Ilfov.

Intra in ciclism in 1968, iar in sportul de performanta in 1970, la Clubul ”Dinamo” – primul sau antrenor la velodrom fiind antrenoruI emerit Mircea Mihailescu, la categoria juniori, iar din 1972 a trecut la probele de sosea, sub indrumarea antrenorului emerit Nicolae Voicu. Primul sau titlu de campion national la juniori a fost cel de fond (1972) la Cluj-Napoca si apoi cel de ciclocros de la Poiana Brasov, in toamna aceluiasi an. Primul sau titlu de campion nationaI la seniori a fost in 1973 cu echipa “Dinamo”, in proba de 100 km contratimp. Prima sa victorie in cursele pe etape – in Cupa ”Cibo”, editia a XII-a din l973, an cand a obtinut si prima oara locul I in clasamentul celor mai buni 10 ciclisti romani ai anului. In Iunga sa cariera sportiva, care a durat aproape 20 de ani, a cucerit 45 de titluri de campion national (cele mai multe pana in prezent in ciclismul romanesc) la toate specialitatile, din care 25 in probele de sosea rezervate seniorilor. Are cca 250 de victorii in diferite etape si concursuri, 10 participari la ”Cursa Pacii” si un merituos loc II in clasamentul general individual in 1978, editia XXXI, castigand in total 6 etape (din care 2 in 1983), urca de mai multe ori pe podiumul de premiere (locurile II si III) si de 4 ori locul I, cu echipa. O etapa castigata in Turul Elvetiei (Premiul Wilhelm Tell – amatori) in 1975, cea de contratimp individual, in care a intrecut pe toti specialistii genului din Europa, numita pe buna dreptate in ciclism ”proba adevarului”. Detine un titlu de campion balcanic in proba de fond cucerit in Grecia, Insula Rhodos; a cucerit Turul Turciei, editia a XIX-a din 1983. A castigat urmatoarele curse din tara: de 3 ori Turul Romaniei (1974, 1983 si 1985), castigand si 10 etape; de 4 ori Cupa ”Vointei”; de 2 ori Cupa ”Muntilor” si Cupa ”Cibo”; o victorie in Cursa ”Victoriei”, Cursa ”Olimpia”, Turul Dobrogei etc. Este clasat de 8 ori pe locul I in clasamentul primilor 10 ciclisti ai anului, dintre care 5 ani consecutivi (1980-1984). S-a retras din activitatea competitionala in 1987. Maestru emerit al sportului.

SELEJAN VASILE (1948), n. la Cluj.

A inceput sa practice ciclismul ca junior in 1965 la CSM Cluj, avandu-l ca antrenor pe Vasile Chis, din 1967 la Clubul ”Dinamo” Bucuresti, antrenori Nicolae Voicu. A fost component al echipei nationale din 1967 pina in 1975, incheind activitatea de performanta cu titlul de campion national de ciclocros. Multiplu campion national de fond, semifond si ciclocros, participant la sase editii ale ”Cursei Pacii”. Locul II in 1973 si locul III in Turul Romaniei. Castigator a cinci etape in aceeasi competitie. Catarator redutabil, castigand de opt ori in diferite tururi titlul de ceI mai bun catarator. Locul I in Cupa ”Dinamo”, Cupa ”Steaua”, Cupa ”Cibo”. Cupa ”Olimpia”. Locul I cu echipa nationala in Turul Romaniei (de trei ori), in Turul Greciei din 1968, in Turul Turciei, in Turul Macedoniei, unde a castigat patru din cele sapte etape. A castigat patru etape in Turul Turciei. A ocupat locul VI in Tunil Algeriei, in 1971, la care au participat 22 de tari. Antrenor al Lotului National de Juniori, cu care a castigat primul titlu de campion balcanic. La seniori, a condus echipa nationala in Turul Turciei, in 1983, care a fost castigat de Mircea Romascanu si de echipa Romaniei. A ocupat locul III cu Mircea Romascanu in ”Cursa Pacii” din 1978 si locul III cu echipa nationala in Turul Bulgariei din 1982. Din 1996 este secretar general al FR Ciclism. Este absolvent al Institutului de Educatie Fizica si Sport. Maestru al sportului si decorat cu Medalia nationala ”Pentru Merit” clasa a lll-a.

TEODOR, VASILE (1947), n. la Ploiesti.

A inceput sa practice ciclismul ca junior in anul 1964 la ”Petrolul” Ploiesti, avandu-l ca antrenor pe Zosim Sima. In 1965, tot ca junior, obtine categoria I in cursele de seniori. In 1968, dobandeste primul sau titlu de campion national la Clubul ”Dinamo”, in proba de 100 km, titlu pe care il va cuceri 12 ani consecutiv, pana in 1979 si 7 titluri in proba de urmarire pe echipe – velodrom, in total 19 titluri in probele cu echipa, din cele 33 castigate in cariera sa sportiva care a durat 17 ani. A cucerit de 7 ori titlul de cel mai bun ciclist al tarii in anii respectivi, din care 5 ani consecutiv (1970-1974). Dintre rutierii care ne-au reprezentat in marile confruntari internationale, ”presa” cea mai buna a avut-o V. T. Acest ciclist tenace, cu un sprint de temut, a participat la 9 editii ale traditionalului concurs ciclist, ”Cursa Pacii”, castigand in 1977 etapa Neuhrendarhung – Berlin, si la CB de fond in 1978 la Izmir – Turcia. Timp de 14 ani a luptat de peste 200 de ori pentru onoarea tricoului de ”tricolor”, participand intre 1967- 1980 la majoritatea concursurilor de amatori disputate in Europa, ocupand in 1977 un merituos loc II in Turul Mediteranean. In tara, sub culorile Clubului ”Dinamo”, a castigat in acesti ani toate cursele traditionale, ”clasice”, printre care: de 4 ori Cupa “Victoriei” si Cupa ”Vointa”, de 3 ori Cursa “Muntilor”; de 2 ori Cupa FR Ciclism. In Turul Romaniei, a participat de 6 ori, castigind 9 etape si editia a XIX-a, din anul 1973.

TUDOSE, CONSTANTIN (1911-1954), n. la Bucuresti.

A inceput sa practice ciclismul de performanta in 1934, la Clubul ”Principele Nicolae” (sponsor C. Mociornita), in locul lasat vacant prin plecarea ”consacratului” Nicolae lon Tapu, care, dupa 8 ani de performante, a trecut la “Metropola”. Primul sau titlu de campion national a fost cel de viteza in 1935, castigand ulterior alte 3 titluri in aceasta proba in 1936, 1939 si 1940. A mai fost, in 1940, campion national in probele de semifond si ciclocros. Participa in 1937 la Turul Ungariei, iar in 1939 la Turul Serbiei, unde ocupa locul IV in clasamentul general, castigand etapa a III-a. Participa in premiera absoluta pentru ciclismul romanesc, la editia a XXXIII-a a Turului Ciclist al Frantei, la profesionisti, in 1936. In cadrul primelor 3 editii ale Turului Romaniei, intre 1934-1936, a castigat 2 etape in 1935 si 4 etape in 1936, ocupand locul I pe echipe in editia a II-a si a III-a. In perioada 1937-1940, castiga numeroase curse ”clasice” la noi in tara, fiind o adevarata “spaima a soselelor” prin marea sa forta si ambitie, care l-au caracterizat in cei 11 ani de activitate competitionala. La CB din 1940 la Bucuresti, a ocupat locul II in clasamentul general. Alergator complet (velodrom, sosea si ciclocros), impreuna cu Marin Niculescu, detine performanta de a castiga in acelasi an toate titlurile nationale la cele 3 specialitati. Bun la plecari separate, el a fost initiatorul multor evadari solitare, care i-au adus numeroase victorii. Dar si sprinturile la final au fost specialitatea sa, dand dovada de mult curaj si combativitate, uneori fiind angrenat si in busculade periculoase, pe linia de sosire. A abandonat activitatea competitionala in 1945 si nu a ramas in ciclism ca antrenor, disparand prematur la numai 43 de ani. Acesta a fost C. Tudose, care, impreuna cu V. Mormocea (”cocorul din Braila”) si cu N. I. Tapu, a detinut suprematia in ciclismul romanesc pana la cel de-al doilea razboi mondial.

TAPU, NICOLAE lON (1907-1974), n. la Jilava, jud. Ilfov.

A inceput activitatea competitionala in 1926, pentru ca anul urmator sa participe la traditionalul circuit al Principelui Nicolae – 265 km, Bucuresti – Sinaia (cu escaladarea Muntelui Paduchiosu) – Bucuresti, pe care avea apoi sa-I cistige 3 ani consecutiv (1928, 1929 si 1930). Dar prima sa activitate organizata, ca alergator, a fost in 1927, cand s-a inscris la clubul ciclist ”Principele Nicolae”, participand la o cursa de mare fond Cupa “Negel” (3 etape, parcurgand 572 km pe ruta Bucuresti – Brasov – Avrig – Ramnicu Valcea – Pitesti – Bucuresti), traseu dur chiar si pentru ciclistii de astazi, fiind revelatia cursei – clasandu-se pe locul III. Primul sau titlu de campion national a fost cel de fond, in 1929, iar in 1930 isi face debutul victorios in probele de velodrom la Braila si apoi pe cel din Giurgiu. Debutul international in probele de velodrom a fost in 1932, cand a concurat cateva saptamani in Bulgaria pe pistele din Sofia, Varna, Plovdiv, Razgnad si Ruse, castigand in finalul sezonului si Cupa ”General Macri” la Braila, proba de aditiune de puncte, unde i-a surclasat pe specialistii pistei: Virgil Mormocea, Zamfir Munteanu, Vasile Dinu si Lica Negrescu. Participa apoi la primele editii ale Turului Romaniei, in 1934 si 1935, unde, dupa locul II in clasamentul general in 1936, castiga Campionatul national de fond (1937 si 1938) si ocupa locul II in 1945, la 38 de ani, dupa Ervant Norhadian. A participat cu echipa nationala in 1936 la marea cursa profesionista – Turul Frantei, editia a XXXIII-a. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, participa la primele 2 editii ale Cursei ”Victoria”, cucerind etapa a V-a la prima editie si ocupand locul II in clasamentul general in editia a II-a. Ultimul sau mare concurs a fost cea de a IV-a editie a Turului Romaniei in 1946, cand, la 39 de ani, a facut parte din prima reprezentativa a tarii noastre, clasandu-se in final pe un onorant loc X, iar cu echipa pe locul I. In acest tur, alergatorul Gh. Boroneata din Arad a fost decanul de varsta, la 53 de ani, un adevarat record mondial de longevitate. Se retrage in 1946 din activitatea competitionala, dupa 20 de ani de concursuri, dar revine 2 ani mai tarziu, in 1948, ca antrenor al echipei nationale, la prima editie a ”Cursei Pacii” si la JB si ale Europei Centrale de la Budapesta, unde elevul sau, Marin Niculescu, castiga proba de fond (180 km) cu un avans neverosimil de 17’. In cele aproape 500 de curse alergate, plus miile de km parcursi la antrenamente, a acoperit peste 300 000 km, adica de 7,5 ori inconjurul lumii pe la Ecuator.

VASILESCU, VENERA (1933), n. la Brasov.

A debutat in sportul de performanta la sectia de ciclism a CS ”Dinamo”, dominand probele feminine de sosea si de velodrom. A concurat cu succes in intrecerile de motociclism de viteza pe sosea si de motocros, egaland performantele barbatilor.

VOICU, NICOLAE (1926), n. la Bucuresti.

Absolvent al ASE, al ICF, promotia 1969 si al Scolii de Antrenori, promotia 1953. A debutat in ciclism in 1946 la AS ”Meseriasii”, participand apoi la cursele de sosea, sub culorile Clubului ”Dinamo”, pana in 1953. In intervalul 1954-1991, a fost antrenor la sectia de ciclism a acestui club. Dar ponderea activitatii sale antrenoriale o constituie pregatirea loturilor nationale pentru marile competitii internationale, in care a obtinut performante notabile: la JO de Roma (1960) a obtinut locul Vl in proba de contratimp echipe de 100 km (Cosma, Moiceanu, Selaru, Zanoni) si locul V in clasamentul individual general in proba de fond de 180 km; la JO de la Tokyo (1964) echipa nationala a ocupat locul IX, iar la JO de la Mexico City (1968), la proba de velodrom, a realizat un record national in proba de 4 km individual (4’56” – sportivul E. Rusu). La CM din 1964 de la Albertville – Franta, echipa nationala (Ciocan, Cosma, Rusu, Badara), cu performanta 2h11’15”, a obtinut cel mai bun timp realizat de echipa Romaniei pana atunci, la 4” de locul III si 8” de locul II; in 1983, la Edmonton in Canada, la JMU, in proba de aditiune de puncte, s-a clasat pe locul II, cucerind medalia de argint, ciclistul G. Lautaru. In Cupa ziarului ”L’Humanite”, sportivii antrenati de N. V. au ocupat locuri fruntase: in 1963, locul I in clasamentul general individual a fost ocupat de G. Moiceanu, iar echipa a ocupat locul I; in 1964, ciclistul I. Badara a cucerit locul VIII, iar echipa locul IV; in 1965 I. Ciumete s-a situat pe locul IX si locul IV pe echipe, iar in 1966 locul XIII obtinut de G. Moiceanu si locul VI de echipa. In turul lnsulelor Rhodos, in 1983, s-a obtinut locul I si pe echipe si in clasamentul individual general (M. Romascanu); performante de prestigiu au realizat sportivii antrenati de N. V. in turul Romaniei, la JB, in ”Cursa Pacii”, in Turul Bulgariei si al lugoslaviei. A primit distinctii si ordine: ”Ordinul Muncii” clasa a III-a, diploma ”Merite Sportive”. A publicat articole metodico – stiintifice in revista ”Cultura Fizica si Sport” si in ziarul ”Sportul Popular”. Antrenor emerit.